Mărturia românului care a câştigat o cursă a celui mai dur ultramaraton: „Mâine s-ar putea să nu mai fii. Nu visa, concentrează-ţi eforturile în prezent“

  • 14 martie 2019, 21:05

Crişan Pop Vlad Adrian, românul care a câştigat cursa scurtă a celui mai crâncen ultramaraton din lume, 6633 Artic Ultra, spune că pustietatea din Ţinuturile Nordice i-au reamintit de Cluj şi de cât de fragilă este viaţa.
Crişan Pop Vlad Adrian este un alt român care a câştigat o cursă la ultramaratonul 6633 Artic Ultra, considerat cel mai dur din lume şi unde Tibi Uşeriu a câştigat de trei ori. Uşeriu a ieşit primul la cursa lungă, iar Vlad, la cursa scurtă de 193 de kilometri (120 de mile). Pentru Vlad, un antreprenor de 33 de ani din Cluj, motivaţia participării la acest ultramaraton a constituit-o crearea de 100 de burse pentru copii cu afecţiuni oncologice din tabăra MagiCAMP, unde este voluntar din 2015. „Acesta a fost singurul gând, singurul motiv pentru care m-am înscris la cursă“, spune Vlad. Despre experienţa trăită la 6633 Artic Ultra, Vlad povesteşte într-un interviu pentru „Adevărul“. Cu ce gânduri ai început cursa? În 2015 am fost voluntar în tabăra MagiCAMP, unde am ajutat la echitaţie, la parcul de aventură si la alte activităţi. Am plecat de acolo schimbat şi dornic să fac ceva pentru a ajuta mai mulţi copii să meargă gratuit în tabără. Pe 7 martie 2019 am alergat 193 km la 6633 Arctic Ultra Race pentru copiii din tabăra MagiCAMP. Vreau să creez 100 burse (în valoare de 500 lei pe lună, timp de 12 luni) pentru educaţia a 100 copii cu afecţiuni oncologice până pe 31 decembrie 2019. 6633 Arctic Ultra are loc în Eagle Plains, Yukon, Canada, şi este considerat cel mai dur ultramaraton din lume. Acesta a fost singul gând, singurul motiv pentru care m-am înscris la cursă. Cum a fost vremea? Pe ce temperaturi ai alergat? La start, în Eagle Plains, am pornit cu -7°C şi pe traseu am alergat la temperatura resimţită de -30°C. M-am simţit foarte bine pe vremea din Ţinuturile Nordice, parcă am fost în elementul meu şi dealurile de la start la finish mi-au amintit de locurile din Cluj-Napoca unde mă antrenez. De parcă am fost acasă. Cineva mă iubeşte acolo sus pentru că vremea a ţinut cu mine deoarece nu am prins vânturi puternice sau viscol. Peisajul este uimitor şi îţi taie răsuflarea, dar pustietatea îţi aduce aminte cât de fragilă este viaţa, cât de uşor poţi în câteva minute să-ţi pierzi viaţa dacă faci cea mai mică greşeală. Aţi avut câteva zile de adaptare/pregătire înainte de întrecere? Am ajuns pe 3 martie în Whitehorse (n. r. capitala regiunii Yukon din Canada), iar în ziua următoare am avut şedinţa şi verificarea echipamentului. Pe 5 martie am avut un exercitiu, la 2,5 kilometri de Whitehorse, în care organizatorii ne-au testat să se asigure că ştim să montăm bivuac-ul (n. r. adăpostul de noapte pentru alpinişti/turişti), cortul, să ne facem mâncare şi să se asigure că sania nu are probleme. Pe 6 martie am plecat spre Eagle Plains care este în nord, la 861 kilometri distanţă. Pregătirea a fost 80% mentală, 10% echipament, 10% fizică. Gândul la copiii din tabăra MagiCAMP mi-a dat motivaţia de a termina cursa. Ce gânduri te au încercat în timpul cursei? Cum le ai ţinut sub control? 

Citeste mai mult pe adevarul.ro

Sursa: adevarul.ro