Său și salvatorul său

  • 4 februarie 2019, 22:21

"Nu trebuie să îmbraci o pelerină sau o uniformă pentru a fi un super-erou. Ajunge să fii un om bun la suflet".

O spune plutonierul major Florin Tăbăcaru (38 de ani), pompier la Inspectoratul pentru Situații de Urgență (ISU) Vrancea. El donează de aproape 7 ani trombocite pentru un vârstnic din Focșani, Marin Său (68 de ani), care a fost diagnosticat în 2012 cu trombocitopenie acută.

Viața lui Său, un instalator ieșit la pensie, depinde de disponibilitatea celor care au grupa lui sanguină, zero negativ. La fiecare o lună și jumătate, el se internează în spital timp de 5-6 zile, pentru transfuzia plachetelor sangvine.

După ce a aflat că suferă de o afecțiune gravă, pentru Marin Său a început o cursă contra-cronometru în a găsi donatori. Doi dintre cei patru copii ai săi i-au asigurat o parte din necesarul de trombocite pentru transfuzii.

Nu era suficient.

Numele plutonierului Tăbăcaru figura în baza de date a Centrului de Transfuzie Sanguină Vrancea. Începuse să doneze încă din 2005, când era militar în compania Geniu a Brigăzii 282 Infanterie Mecanizată "Unirea Principatelor" din Focșani.

Citise el undeva că oamenii cu grupa sanguină 0 au jucat un rol important în toate societățile, de când e lumea și pământul, dar i se părea o gogomănie.

Cu un an înainte, fusese în misiune în Afganistan, cercetaș de geniu, printre câmpuri de mine și bombe artizanale.

Sărbătorise împlinirea vârstei de 24 de ani în baza din Kandahar.

După ce a scăpat cu viață dintr-un teatru de război, i se părea floare la ureche să stea câteva minute pe un scaun, iar o asistentă să-l înțepe cu un ac.

După prima recoltare, i-au spus că Rh-ul negativ îl face special, dar că a "moștenit" o situație incomodă: este donator universal, dar poate primi sânge doar de la aceeași grupă, una destul de rară.

Așadar, Tăbăcaru trecea de la soldatul universal la donatorul universal.

Și atunci − s-a întrebat el −, există suficiente rezerve de sânge pentru cei care au cu adevărat nevoie?

Destul de puține, avea să afle, fiindcă oamenii nu se prea înghesuie să doneze. Din acel moment, a început să meargă periodic la Centrul de Transfuzie și a adunat peste 40 de donări.

*

În 2006, Tăbăcaru a aplicat pentru unul dintre posturile scoase la concurs de ISU Vrancea. Așa a ajuns pompier în orașul său natal, Adjud.

Spune că uniforma de la detașamentul de pompieri l-a făcut să se simtă într-adevăr special:

"Se numește microbul pompieristic, și el te învață și te îndrumă permanent să vezi problema celuilalt ca pe problema ta, și să încerci s-o rezolvi.

Odată contaminat, vă spun că orice pare greu pentru cineva nouă ni se pare ușor. Și nu mai ai cum să treci cu vederea problemele celui de lângă tine".

În urmă cu 10 ani, o familie i-a bătut la ușă. Aveau nevoie de sânge pentru fata lor bolnavă de leucemie.

Subofițerul Tăbăcaru n-a ezitat să ajute. Nu i-a întors spatele nici instalatorului Marin Său, când acesta i-a cerut ajutorul.

De atunci, o dată la trei luni îi donează trombocite − celulele VIP, cum sunt supranumite. A mai găsit la ISU un coleg cu grupa zero negativ, pe plutonierul adjutant Dumitru Petrică, iar acesta a acceptat și el să doneze pentru Marin Său.

Tăbăcaru insistă că a dona sânge e la îndemâna oricui și că, după ce o faci, "starea de relaxare, știind că ai făcut bine, te mulțumește profund la nivel de suflet".

"Hai să nu discutăm despre procedură, ca să nu-i speriem pe oameni. Și așa sunt speriați, și nu știu de ce. Să donezi sânge e banal.

De ce n-o facem cu toții, asta-i întrebarea. Trăim niște timpuri în care fluturăm zilnic tot felul de idei și repere morale, dar vorbind foarte mult și făcând foarte puțin.

E o distanță prea mare de la vorbe la fapte. Ce-ți dorești să fii în viață − spectator sau actor? Uneori mai trebuie să fii și actor. Îi rog pe colegii mei din minister și pe toți oamenii cu suflet bun din țara asta să meargă să doneze".

 

Citeste mai mult pe pressone.ro

Sursa: pressone.ro