„Mai întâi îți faci temele, apoi te joci!”. Mesajele iraționale pe care le transmitem copiilor fără să ne dăm seama de impactul lor. Cum putem schimba scenariul

  • 14 mai 2018, 20:18

Astăzi vreau să vă vorbesc despre puterea mesajelor pe care le transmitem copiilor, multe dintre ele sunt mesaje pozitive, iar altele negative. Aceste mesaje creează un cadru de interpretare pozitivă/negativă în mintea noastră. Psihologii numesc acest lucru încadrare pozitivă/negativă (engl. framing). Conceptul a fost dezvoltat de Daniel Kahneman, psiholog care în decursul carierei sale a fost laureat cu Premiul Nobel. Se întâmplă ca părinții să creadă că în spatele mesajului negativ se află lecții de viață. Poate fi adevărat, însă de cele mai multe ori în spatele mesajului negativ se află experiența părintelui nostru pe care noi o preluăm și o dăm mai departe ca pe un cartof fierbinte. Pentru a fi clară voi expune aici 3 situații care pe mine mă fac să scrâșnesc din dinți de fiecare dată când le aud la cabinet, la apropiați sau pe stradă. 

Situația nr 1. Mesajul transmis de părinte: „Dacă nu ești cuminte mergem la doctor și îți face injecție!” sau „Dacă nu mănânci, o să ajungi la spital să-ți facă perfuzii” și alte derivate de doctorul e „bau, bau”. Această afirmație are implicații extrem de puternice pe parcursul întregii vieți de adult, iar dacă privim în ansamblu, vedem o Românie care ajunge la spital doar atunci când e pe patul de moarte. Interpretarea copilului/adultului care a crescut cu acest model este: „Doctorul este o persoană negativă, urâtă, deci are rolul de a mă pedepsi. Data viitoarea când voi merge la doctor pentru analize nu va fi pentru că am nevoie de ajutor, ci pentru că trebuie să fiu pedepsit.”

Soluție: În primul rând, trebuie schimbată interpretarea: „Doctorul este aici să mă ajute! Când sunt bolnav(ă) și am nevoie de ajutor, doctorul este persoana potrivită care mă poate ajuta”. În momentul în care cel mic va vedea că ești preocupat de sănătatea ta și ai încredere în medici, atunci fii sigur că vei crește un adult care are încredere în lume și se îngrijește de starea lui de bine.

Situația nr 2. Mesajul transmis de părinte: „Dacă continui să plângi, plecăm în secunda asta acasă!” Interpretarea mesajului de către copil: Copiii înțeleg foarte bine limbajul nostru non-verbal. Poate el nu ar fi avut o problemă cu a merge acasă, dar i-am arătat că „acasă” poate fi și un loc rece unde distracția se termină. Să nu ne mirăm când mergi la el data viitoare și îi spui: „Mami, e târziu, a venit timpul să plecăm acasă.”-Iar apoi un val de proteste te lovesc. Pe scurt, cel mic a învățat că a pleca „acasă” este ceva rău, înseamnă terminarea distracției, poate fi chiar o consecință a ceva ce nu a făcut bine.

Citeste mai mult pe republica.ro

Sursa: republica.ro