Rahimian, medicul care salvează copii nenăscuți. „Operezi azi și pacienta naște după cinci luni, iar tu trebuie să fii mereu acolo”

  • 1 noiembrie 2018, 21:12

Anul trecut, Isabela Stoica pleca pentru vreo două ore de la serviciu, ca să își facă o ecografie. „Eram cu gura până la urechi, fericită că o să văd bebelușul la morfologia fetală din al doilea trimestru de sarcină”, povestește ea. În timpul ecografiei însă, medicul a observat că ceva nu este în regulă cu fătul: avea spina bifida, o malformație a coloanei vertebrale care provoacă sechele grave, precum paralizia picioarelor sau imposibilitatea de a controla sfincterele. În mod obișnuit, în cazul unui astfel de diagnostic, mama are în față două alegeri: să renunțe la sarcină sau să ducă sarcina la termen, iar copilul să fie operat după naștere, cu șanse mici la o viață normală. „Am înlemnit pe masă. Eu venisem în cabinet cu zâmbetul pe buze și am primit această veste”, spune ea. Însă în mijlocul neliniștii și durerii din acele momente, au existat câteva cuvinte care i-au dat speranță. „Domnul doctor mi-a spus: Se poate opera intrauterin. Iar eu sunt singurul care face această operație în România”. 

Cel care îi urmărea sarcina era dr. Hadi Rahimian, unul dintre puținii specialiști în chirurgia fetală din România. A ajuns în cabinetul lui de la spitalul Regina Maria Băneasa după ce a căutat pe internet recomandări de medici specializați în obstetrică-ginecologie, fără să știe că acesta a operat, în burta mamelor lor, peste 170 de copii nenăscuți.

„Am avut un caz, un făt care avea nevoie de transfuzie intrauterină și nu am găsit niciun loc în România unde să poată să fie făcută. Copilul a murit în uter”

Originar din Iran, dr. Hadi Rahimian a venit în România în 1986 - un plan C, după ce tatăl său nu și-a mai putut permite să îl trimită în SUA, iar în fosta Iugoslavie i-a fost refuzată intrarea la graniță, deși avea viză. În România a absolvit facultatea de Medicină, a cunoscut-o pe soția lui, a lucrat ca medic de obstetrică-ginecologie în spitale de stat. Până într-o zi. „Am avut un caz, un făt care avea nevoie de transfuzie intrauterină și nu am găsit niciun loc în România unde să poată să fie făcută. Copilul a și murit în uter. Până atunci, eu făceam chestii standard, nășteam, operam…Și mi-am zis: Hai să fac eu ceva ce nu se mai face în România”, își amintește medicul. Primele intervenții au fost chiar transfuziile intrauterine.

 

Citeste mai mult pe republica.ro

Sursa: republica.ro