„RUPEM TĂCEREA DESPRE VIOLENȚA SEXUALĂ” CONTINUĂ CU ACTEDO

Descriere

Situația violenței sexuale în România

În România, aproximativ 4 femei din 20 sunt victime ale unei agresiuni sexuale pe parcusul vieții, așa cum arată un studiu recent al Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene. Aceleași statistici arată că numai 5% dintre atacurile violente asupra femeilor sunt raportate la Poliție în timp ce, dintre cazurile raportate, mai puțin de 1% sunt rezolvate printr-o sentință de condamnare definitivă. Așadar, dincolo de cifre, realitatea este mult mai dură, iar adesea, victimele se confruntă cu un sentiment acut al neputinței. Poveștile victimelor rămân nespuse, învăluite în tăcere și rușine, deși agresorii ar trebui să fie cei pedepsiți. Chiar dacă numărul victimelor violenței sexuale este șocant, totuși, statisticile nu acoperă întreaga dramă a violenței sexuale. Aceste date nu pot cuprinde rănile fizice, emoționale și psihologice pe care o victimă le poartă cu ea pe viață, nu reflectă teama paralizantă din timpul și după atac, nici neputința victimelor față în față cu autorități care, de multe ori, le pun sub semnul întrebării mărturiile și le plimbă într-un circuit instituțional fără sfârșit.

România nu are în prezent o linie națională (helpline) adresată victimelor violenței sexuale și îi lipsesc 71% din adăposturile pentru femei necesare . Mai mult, în România nu există un centru de criză adresat victimelor violenței sexuale sau unități specializate în cadrul spitalelor de urgență. De altfel, nici legislația românească nu prevede înființarea unor astfel de centre de criză. Conform legii nr. 217/2003 privind combaterea violenței în familie, adăposturile pentru femei se adresează victimelor violenței în familie. Prin urmare, victimele nu pot fi adăpostite în regim de urgență în astfel de centre decât dacă violența sexuală a avut loc în cadrul familiei. Totodată, procedurile prin care trebuie să treacă o victimă a violenței sexuale sunt complicate și inaccesibile: obținerea certificatului medico-legal eliberat de IML (înainte de a se spăla și elimina dovezile agresiunii de pe corp și haine), depunerea plângerii la poliție, solicitarea asistenței medicale etc. Serviciile pentru victime nu sunt integrate și uneori nici gratuite, împovărând astfel victima.

În iunie 2014, statul român a semnat Convenția de la Istanbul – Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice, dar nu a ratificat-o, prin urmare prevederile convenției sunt lipsite de forță juridică. Art. 25 al Convenției e deosebit de important, întrucât menționează înființarea de centre de trimitere a cazurilor de criză în urma violului sau a violenței sexuale, ușor accesibile, în număr suficient pentru a furniza examinarea medico-legală, asistență post-traumatică și consiliere pentru victime.

rupem tacerea

Ce putem face pentru a îmbunătăți situația victimelor?

Un prim pas deosebit de important este îmbunătățirea serviciilor oferite victimelor violenței sexuale. Pentru aceasta, începând cu 1 iunie 2015, ACTEDO desfășoară proiectul „Rupem tăcerea despre violența sexuală. Întărirea capacității ONG-urilor pentru îmbunătățirea serviciilor oferite supraviețuitoarelor violenței sexuale”, o rețea informală de 9 ONG-uri care activează în domeniul drepturilor omului și a egalității de gen, finanțată prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România. „Rupem tăcerea despre violența sexuală” își propune să continue proiectul actual cu același nume și să pună presiune pe autorități pentru ratificarea Convenției de la Istanbul și pentru adoptarea unei politici publice, cu un buget adecvat, cu privire la înființarea centrelor de criză în caz de viol și violență sexuală, care să ofere servicii integrate victimelor, după standarde internaționale minime.

De asemenea, dorim să dezvoltăm singurul Centru de resurse online din România pe tema violenței sexuale, www.violentaimpotrivafemeilor.ro, și să îl transformă într-un punct nodal de informare pentru publicul larg și specialiști.

Nu în ultimul rând, „Rupem tăcerea despre violența sexuală” își propune să ofere servicii de consiliere psihologică mai bune supraviețuitoarelor violenței sexuale prin formarea reprezentanților rețelei în consiliere psihologică.

Proiectul se desfășoară în perioada 1 iunie 2015 – 31 martie 2016 și include Asociația pentru Libertate şi Egalitate de Gen (A.L.E.G.), Centrul Filia, Asociația Front, Asociația pentru Promovarea Drepturilor Femeilor Rome E-Romnja, Institutul Est European pentru Sănătatea Reproducerii (IEESR), Asociația Femeilor Împotriva Violenței Artemis, Centrul Parteneriat pentru Egalitate (CPE) și Societatea de Analize Feministe AnA.

Conţinutul acestufondong_logoi website nu reprezintă în mEEA-Grantsod necesar poziţia oficială a granturilor SEE 2009-2014. Întreaga răspundere asupra corectitudinii şi coerenţei informaţiilor prezentate revine iniţiatorilor website-ului. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.orgProiect finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România.

<script src="https://www.eumanitar.ro/js/Slices/sitepublic/ong-details.js"></script>